Saturday, 24 October 2009

Cronica mult dorita

In sfarsit! Am posibilitatea sa scriu postul asta pe care am vrut atat de mult sa-l scriu si nu am avut cand/unde (na-m net acasa).
Ok,deci, acest post este review-ul meu asupra ultimului album Trooper,Vlad Tepes-Poemele Valahiei.
Pot spune doar atat:Extraordinar! Nu am crezut ca o asemenea opera rock va fi vreodata compusa de o trupa romaneasca.Este un album care mie mi-a placut la nebunie pentru ca este exact cum am vrut sa fie,este metal,este epic pana-n maduva oaselor.Aici este vorba doar despre viziunea mea asupra albumului,deci logic,parerile sunt impartite.Asa,pai...hai sa-i dam drumul.

Prima chestie,Tematica:

Este un album care povesteste pas cu pas viata lui Vlad Tepes,luand in considerare sentimentele si trairile acestuia,dar si datele istorice,baietii documentandu-se foarte bine(vestita lupta "the night attack" este descrisa genial).

Punctul doi,Sound-ul:

Albumul este inregistrat foarte bine,cu accent pe chitari si voce,dar si cu un background de tobe exceptional(extrem de greu sa canti asa la tobe).Prima chestie noua pe care o aduce albumul fata de celalalte albume Trooper este faptul ca are clape(cu diferite efecte alese perfect),element care da o alura de epic albumului.A 2-a ar fi ca piesele sunt legate intre ele,neexistand pauza...albumul este ca o poveste pe care o poti retrai de oricate ori vrei

Punctul trei:Fiecare melodie in parte (voi punde la fiecare melodie si versurile din pasajele pe care le consider "de forta")

Partea I Chemarea

O piesa de introducere,care incepe intr-un mod oarecum optimist,dar care evolueaza in pasaje rapide sau lente menite sa ne introduca in lumea din timpul respectiv si in mintea lui Vlad.O piesa buna,partile de tranzitie dintre strofe fiind punctul forte.

"Eroi de poveste trăit-au atunci
Şi chiar au fost mulţi,
Dar unul mai mare vegheat-a mereu
Sub steagul cel greu.

El, Vlad Vodă Ţepeş, părinte uitat
De anii ce cad."

Partea a II-a Ursitoarele

Piesa care prezinta "botezul" lui Vlad,incepand cu o tenta creepy,dar apoi accelerand ritmul la prezentarea celor 4 vrajitoare care il binecuvanteaza pe print.Detaliile despre uristoare ne sunt date pe o linie melodica de metal classic si suna chiar bine.

"Alta, mai tăcută, cu neguri în ochi,
Vede peste timpuri războaie şi foc,
Ştie că în viaţă prinţul va avea
Sânge, oşti şi neamuri sub sabia sa."

Partea a III-a Coconul Vladut

Semi-balada care povesteste copilaria lui Vlad si a fratelui sau si visul lor de pace.NU e piesa mea preferata,dar e o tranzitie ok.Nu mi se pare ca ar avea cine stie ce special,dar suna binisor....asa chill.

"Visezi la o ţară ce nu vrea război,
Nu vrea să mai curgă nici sânge din noi.
E-o lume în care e loc pentru toţi,
Dar turcii păgâni nu ştiu că apoi,

Paşii lui Vlad prin lume or merge
Şi tot ce-a fost rău în viaţă şi este
El va trimite cu sabia-n pământ
Şi nu va şti milă de nimeni nicicând…"

Partea a IV-a Prizonier

Eh,asta da! "Prizonier" este piesa care exprima prin absolut tot(lnie melodica,versuri) anii de captivitatea pe care Vlad i-a indurat din cauza fratelui sau care s-a convertit la islamism.O melodie in care sunetul clapelor face toti banii la inceput si vocea Coiotului face la fel la sfarsit.Trebuie sa ascultati piesa!

"Mic şi nevolnic, cu inimă mare,
Primeşte ocara şi biciul.
Încearcă să stea în picioare
Şi-şi râde în faţă supliciul!

Cu vremea, în trupul plăpând
S-adună vântul din creste
Şi creşte întruna vuind
Valahul lup din poveste."

Partea a V-a Solii Turci

Cea mai catchy piesa de pe album.Are tot ce-i trebuie.Rapiditatea inceputului si soloul blues-like de chitara imbinat cu o melodie traditionala romaneasca.Piesa este despre lipsa de respect pe care o arata solii turci fata de curtea lui Vlad si pedeapsa pe care le-o aplica acesta.

"Îndrăzneala însă le rămâne-n gât,
Văd deodată solii, ca-ntr-un vis urât,
Vodă cum se-ncruntă ca şi toţi boierii
Ce nu ştiu a tace dacă vrei să-i sperii.

Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte şi ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepădat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!"

Partea a VI-a In Valahia

Cea mai buna piesa de pe album,cea mai lunga,cea mai complexa.O melodie epica in care este elogiat curajul si setea cu care luptau valahii.Nu ma lasa inima sa zic mai mult.va trebui s-o ascultati voi.

"Din seară în ziuă îi muşcă valahii,
Sunt obosiţi şi bolnavi otomanii.
Nu ştiu ce se-ntâmplă, de unde le vine
Moartea în oase şi cât îi mai ţine...

Spun rugăciunea, Allah să-i asculte,
Apoi închid ochii şi speră să uite
Că sunt zile-ntregi de când nu se-opreşte,
Atacul ce parcă din iarbă porneşte."

Partea a VII-a Vlad Tepes

Piesa reeditata dupa originala care a fost pe albumul "Desant".Multumesc lui dumnezeu ca au bagat-o cu clape.Este o piesa foarte draguta,heavy metal classic,care-l prezinta pe Vlad la modul general.

"Cu marii duşmani, sau cu regii mai mici,
Cu hoţi sau tirani, cu toţi de pe-aici,
Se-nfruntă valahii, cât marele Vlad
Le stă înainte, veghindu-i din prag!

Sunt mare şi liber şi drept ca un zbor,
Sunt os Basarab de acum până mor,
Am stat la Târgovişte şi Dunăre scut,
Mai sfânt ca dreptatea nimic n-am avu"

Partea a VIII-a Kara Iflak

Piesa de hadbanging rau de tot.Prezinta "the night attack" intr-o maniera orientala cu pasaje de chitara lucrate cu finete.Refrenul e al dracu de catchy chiar daca are doar 2 cuvinte,"KARA IFLAK!"

"Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatră,
Trece prin turci, şi nu pot ca să vadă
Unde să fugă sau cum să mai lupte,
Când încă 100 de vlahi sar din munte.

Sunt cruzi ca o haită de lupi ce-au simţit
Urme de sânge şi teamă-n priviri,
Cu săbii mari, grele lovesc ne-ncetat
Cu paloşe multe i-au secerat"

Partea a IX-a Ultima Lupta

Piesa de tranzitie,cu urcusuri si cobarasuri,ce prezinta ultima mare batalie a lui Vlad tepes.Piesa o da din hard rock classic in metal si apoi chiar si un pic in pshychedelic-bluesish stuff.Interesanta...

"Şi ţepele-s aspre, şi chinul e greu
Când vezi câmpuri pline de trupuri mereu.
Şi gândul cel rău, din steagul păgân,
Se-ntoarce din drumu-i de moarte nebun.

Şi nimeni ce ura o poartă în piept
Nu-i bine-venit la valahi în castel.
Cine e hoţ sau păgân pe la noi
Va plânge în ţepe, înfipt în noroi."

Partea a X-a Moare Vlad

O piesa superba in care este relatat complotul otomanilor si asasinarea lui Vlad.Este piesa cu cel mai bun refren dupa parerea mea,o piesa cu un inceput lent (priest-like) si cu un final; instrumental de metal.Trebuie sa recunosc ca e piesa cu versurile mele preferate.:)

"Lumini din cer apar să ardă tot,
Să dea un semn la săbii, că-i vreme de război.
Lucesc în lame lacrimi şi sânge de-mpărat,
Dar ei lovesc cu ură, cu ură de tiran.

Secunde-au fost nevoie să şteargă ce-a făcut,
Cum i-a salvat de hoarde, de hoarde de păgâni.
Şi cum a scos din ţară toţi hoţii cei mârşavi,
Cum a zidit Valahia în litere, în ani!

Ref:
Vlad Ţepes scoate paloşul încă o dată!
Loveşte, loveşte armata lui toată!
Dar ei, murdari de urme de aur,
Sunt răi! Şi muşcă din Vlahul lor faur!"

Partea a XI-a Sfarsitul fara sfrasit

O piesa care povesteste urmarea mortii lui Vlad,piesa ce incepe cu un funeral sound foarte bun si care continua insa intr-o maniera mai optimista(sound-ul).Melodie chiar buna,perfecta pentru o inmormatare si o betie in acelasi timp.

"Se-nchină turci şi valahi la un loc,
În faţa lui Vodă acum.
Şi ochii sunt încă deschişi,
Şi tristă-i privirea prin fum...

Cerul e negru şi plânge cu lacrimi,
La fel plâng şi ei,
Nimic n-o să mai fie de astăzi la fel!"

Partea a XII-a Legamantul

Ultima piesa de pe album,o incheiere pefecta ce duce mai departe mesajul lasat de Vlad Tepes,cu o instrumentatie buna si o linie melodica medievala aproape.

"Fu pagina noastră de aur,
Clipă de ultim curaj,
Timpul cu ochi de balaur
Şi visul de aur şi jad.

Cu sabia scris în istorii,
Ne lasă de fier legământ,
Să ţinem Valahia-n inimi
Şi sfântul, râvnitul pământ."

PS:piesa "pas infinit" este de asemenea pe album,dar nu face parte din context si au pus-o acolo pentru ca nu mai aveau rabdare pana la urmatorl album.E o balada ok.

Aici puteti asculta albumul

Saturday, 10 October 2009

These visions of the world (marturisiri)

Incep acest post prin aducerea la cunostinta a faptului ca este ca un fel de continuare al celui anterior.De la o vreme incoace incep sa mi se intample lucruri ciudate.Am tot felul de vise pe care in subconstient cred ca mi le autoimpun.Vise si credinte pur fictive,aproape implauzibile,dar care,intr-un mod ciudat mi se par adevarate.Si imi e frica de ele,atat de frica.Nu inteleg de ce.Aceste "viziuni" create de propriul subconstient,declansate de orice mica scanteie,orice propozitie(de cele mai multe ori deplasata,ingrijoratoare si spusa total involuntar,cu un sens denotativ la fel de involuntar) pe care eu o interpretez intr-un mod incorect,imi face mintea sa umble stinghera pe campiile gandului,simbolismului si a scenariilor eronate.Aceste scenarii nu au legatura cu prezentul,cu realitatea sau cu adevarul,ci mai mult cu trecutul ce-a fost,viitorul ce va fi si viitorul care ar putea sa fie.Trecutul e sigur,sunt obisnuit cu el.Viitorul e incert.Dar viiorul ce ar putea fi(si ma pot lua usor dupa prezent si pot spune ca e aproape imposibil) este atat de...rece,urat si dureros si nu vreau sa traiesc in el.De ce este asa? Pentru ca eu mil creez si pentru ca e doar un scenariu imaginativ.Exista si alte scenarii:placute,pline de viata,de zambete si fericire...mult mai probabile,insa acestea parca palesc in fata un lucru atat de improbabil,dar totusi 1% posibil.De ce se intampla asta? Pentru ca ma uit cu atata frica si ura inspre el incat ma domina,ma consuma.Ma ranesc singur si totusi nu suport masochistii. Si totul poate porni de la conversatii marunte si cuvinte spuse aiurea si interpretate de mine.Imi spun mereu "stai linistit ca nai de ce sa te temi" si o vreme asa ma si simt,dar dupa o vreme,seara,cu o tigara in mana si uitandu-ma la semiluna acoperita partial de nori analizez abosul ce sa intamplat si ce sa spus in ziua respectiva.Si atunci,cand sunt singur in nebunia mea,gandurile si toate sentimentele se invartesc in capul meu ca o tornada ce imi sfasie increderea in mine,in altii si in viitor.Deobicei merge cam asa: "Ioane nai de ce sati faci griji,no sa se intample nimic,a fost doar o gresala de comunicare(sau ceva in genul)" si peste un minut "Dar daca sa spus adevarul involuntar si eu pic de prost si ce cred eu ca se poate intampla se va intampla..ar fi oribil si nustiu ce as face,probabil as urma un mars continuu scaldandu-ma in lacrimi de ciuda,blestemadu-ma ca am fost asa prost".Chiar acum imi spun "ioane stai calm a fost doar o gresala de comunicare".Vreau sa cred asta.Asta cred si nu,nu-s un om schimbator,doar gandurile mi se schimba,dar deobicei imi revin la normal si ma bucur de prezentul care pentru mine,trebuie sa mentionez,este extraordinar si nu imi amintesc sami fi mers vreodata asa de bine sau sa fi fost asa de fericit(cu mici exceptii,aberatii pentru care eu sunt vinovat deoarece eu le creez).Ce regret este ca aceste ganduri nu pot fi controlate si apar aproape instant atunci cand situatia si conversatia le poate denota.Insa,trebuie sa recunosc ca dispar repede pentru ca sunt reasigurat de propria persoana,dar si mai important,de alte persoane,care tin la mine si ma inteleg si ma ajuta mereu cand am nevoie.Asta e norocul meu.Ca exista altcineva care tine la mine,ma intelege si este acolo,si cred ca mereu va fi,acolo sa imi ofere compasiune si o imbratisare cand nimeni altcineva nu o poate face.Am simtit nevoia sa transpun in scris aceste trairi ale mele,insignifiante,stupide si fara sens si nu am nici o problema daca vi s-a parut ca acest post vi sa parut inutil si plictisitor.Si asa,ca incheiere,aceste perioade in care increderea mea se diminueaza sunt scurte si totul se termina mereu cu bine.Nu's importante,nu's placute,dar merita mentionate.

From Papy's house at 3:AM in the morning,with love

"I see you
I feel you
I hear you
As my life evolves

These visions of the world
Created in my mind
I made them all begin
The future of mankind
Reveals what must be done
To manifest through time"
(Judas priest-future of mankind)

Friday, 9 October 2009

Just by looking trough your eyes

Imi plac deductiile,cui nui plac?Imi place sa rezolv un puzzle,imi place sa interpretez,imi place simbolismul,dar nu intotdeauna imi place sa inteleg atat de bine oamenii pe cat o fac.De ce?Gasesc uneori lucruri care numi plac.Pot deduce cum si ce gandeste un om doar vorbind cu el,luand in calcul si interpretand toate detaliile.De aceea stiu cand sunt mintit,stiu ce cred ceilalti cu adevarat si stiu si in cine sa nu mai am incredere .Mi'as dori sa fiu naiv si inca sa ma pot increde,dar nu sunt si nu pot.

The past

My past?I have no past.Why? Cos i don't want to.Pentru mine nu mai exista trecut,nu mai exista amintiri mai adanci decat cele care marcau ineputul verii.Am vrut sami sterg trecutul.Am reusit.Nu mai vorbesc despre el demult oricum...si de acum nu voi mai vorbi deloc despre el.Cu nimeni.Numi place trecutul sau oamenii care traiesc sau vorbesc mereu despre el pentru ca mi se pare pointless.Anyway,i erased my past...and it shall never come back at me again.