Friday, 27 November 2009

Despre blog si alte adiacente

Dupa ce am terminat o discutie cu un prieten care orbita in jurul ideii de blog am gandit/scris:

Te iubesc blogule! Esti genial! Esti un sanctuar in care oamenii isi iau vacante temporare de la viata de zi cu zi, facand diferite lucruri. Perfect, adica e un fel de chestie care imi asculta toate gandurile, pe care o las sa mi le asculte si mai mult, astfel imi pot exprima nemultumiri fata de alti oameni care ar putea citi blogul intr-o mainera mai mult sau mai putin subtila/inteleasa. Esti cu adevarat folositor ,dandu-mi voie sa'mi exprim pareri si sentimente pe care le am despre anumiti oameni fara ca ei sa stie, scutindu-ma de efortul de a vorbi cu ei fata in fata. Apoi, daca e ceva deranjant, mereu voi putea spune " Nu,nu era vorba despre asta sau despre tine" cu speranta ca persoana te va crede doar pe jumatate si ca isi va remedia comportamentul fata de tine, chiar daca zice " scuze, am crezut ca... bla bla bla". Ma rog, in loc sa te ascunzi in spatele unor posturi in care numai tu stii ce vrei sa spui sau la cine te referi si dai unei persoane (sau mai multor) de gandit, iar ea sa vina la tine cu griji sau ceva de genul, ai putea sa spui unei persoane sincer parerea ta. BUT THAT WOULD BE SO LESS INCREDIBLE! Si aici ajungem la sfatul meu: "Nu ai curaj? Vrei sa fi neinteles? Vrei ca lumea sa te bage in seama si sa vina la tine cu tot felul de intrebari fara logica, doar pentru ca tie ti se pare cool? Atunci, ce mai astepti? Fa'ti blog. Renunta la sinceritate si alte adiacente pentru ceva ce sta scris pe un site, atinge'ti scopul absolut ridicol de a fi bagat in seama de o persoana cu care ai putea la fel de bine sa vorbesti fata in fata. Intra acum pe site si fa'ti blog. You're afraid? Blogging is for you"

PS: nu vreau sa jignesc/supar pe nimeni cu postul asta, sunt doar niste idei sau ma rog, concluzii trase de mine dupa ce am vorbit aproape o ora cu un prieten despre treaba asta. Oricine poate sa nu fie de acord sau sa se simta jignit de ce este scris in postul asta. Si pentru acei oameni "imi cer scuze anticipat"

From Papy's house, with the so much asked for, hate :)

Thursday, 19 November 2009

The fog

Este ora 1 si jumatate si, dupa ce la 9 si 40 am cazut lat de oboseala in pat, m'as fi asteptat sa dorm toata noaptea. Nu am reusit. M'am trezit din nou la 12 si am terminat de vizionat The Prince of Tides. Extraordinar filmul si il recomand cu caldura oricarei chestii ce are suflet.

Mi'am pus telefonul si psp'ul la incarcat langa pat si mi'am urmat vechiul obicei... o tigara si un pahar cu apa inainte de culcare. Am deschis sertarul si am luat mult ravnitul Dunhill albastru si bricheta ta rosie. Am deschis geamul si nu am putut vedea decat felinarele ce palpaiau vag in ceata ce acoperea blocurile si strazile cenusii in noapte. Am aprins tigara gandindu-ma la tine si la filmul pe care tocmai il vazusem. Fumul de tigara ce il expiram se confunda cu ceata, disipandu-se si devenind unul cu ceata atat de groasa. Ma simteam ca un copil ce se preface ca fumeaza dintr-un stix.

Simteam ca acea ceata intra in camera, ca o inspir si ca o expir, in ciuda fumului. Simteam ca ma cuprinde si ca nu mai e nimic dincolo de ea. Pentru o clipa m-am simtit pierdut si dupa ce mi-am revenit in simtiri, tigara aproape se fumase singura. Am aruncat-o si am inchis geamul, insa neputand sa-mi mut privirea de la privelistea de afara, simtindu-ma pierdut. Am inceput sa ma gandesc din nou la tine, la filmul pe care tocmai il vazusem si mi-a aparut in minte imaginea ta, atat de clara incat parca erai langa mine.

Te vedeam si eram asa fericit vazandu-ti zambetul si ochii cu sclipirea pe care o puteam distinge si prin cea mai opaca ceata. Deodata insa chipul ti s-a schimbat si privirea ta era trista, iar o lacrima ti s-a prelins pe obraz, contopidu-se apoi cu ceata. Si mi-ai intors spatele si ai plecat si tu... disparand in ceata. In acel moment am plecat dupa tine, cautandu-te speriat si am inceput sa alerg prin ceata, pierdut ca si tine. Imi dadeam seama ca nu stiu pe unde sa ma intorc...

Realizasem si ca exista posibilitatea sa alerg pierdut cu lacrimi in ochi mereu prin ceata, dar ca nu voi renunta decat atunci cand te voi gasi din nou." Nu vreau sa te pierd, niciodata.", asta am realizat dupa ce m'am trezit din nou in camera mea, singur. Am baut un pic de apa si m'am bagat in pat si am inceput sa ascult o muzica si sa scriu acest post. Maine te voi revedea si iti voi simti caldura, alungand ceata. Insa, pana atunci, voi face ce fac mereu cand nu esti langa mine: voi alerga pierdut prin ceata.