Friday, 22 April 2011

Ce inseamna " a recunoaste"

Cateodata e greu sa recunosti un lucru. Parca efectiv te deranjaza atat de mult adevarul despre tine incat te afunzi in negare si tare greu iesi de acolo. E o experienta de care am fost strain pana azi... niciodata nu m'am simtit atat de descoperit, atat de vizibil, pana si pentru proprii ochi.
Ok, deci, sa zicem ca m'am privit si eu o data si m'am vazut asa cum sunt, doar eu si atat... mi'am vazut partile bune, pe care le apreciez si pe care le ridic in slavi and shit, dar mi'am vazut si...o parte mai putin buna, dar nu mai putin adevarata decat prima. Pe masura ce vorbeam, auzindu-ma si nu prea, crezand in ceea ce spun si nu prea, constientizand si nu prea, incet, incet , mi'am dat seama ca...gresesc.
E mult spus " mi-am dat seama", ci mai degrava " mi s-a aratat" ca gresesc.
Oricum, ajungand in punctul in care deja incepusem sa'mi dau seama ca gresesc, am ales sa neg, sa ma protejez intr-un fel, cred...
Sau poate voiam sa fiu perfect, perfect pentru cine? Nimeni nu e perfect si oricine stie asta... eu de ce incerc sa fiu, cand defectele imi sunt vizibile, cand practic sunt citit si inteles pe deplin...de ce sa ma ascund si sa spun ca nu gresesc, cand era clar inclusiv pentru mine ca asa era...
Pentru ca nu am vrut sa recunosc ca am facut o mare tampenie si ca nu am gandit ok, nu am spus nimic ok, nu am fost ok...nu am fost eu.
Ah, mi'a fost greu sa recunosc...pur si simplu pentru ca imi era al naibii de rusine de mine, dar, in the end, am fost sincer. 100% si desi m'am simtit prost, foarte prost, pentru ceea ce facusem, m'am simtit si bine pentru ca...pur si simplu am spus un lucru, m'am dezvaluit mai mult, am aratat o parte mai neagra a mea, fara sa mai incerc ( aiurea ) sa o tin ascunsa.
Acum, singurul lucru care ma macina e vina, atata tot, in rest, pot sa zic ca sunt destul de ok, cu toate ca, imi e un pic teama sa nu fi facut prea mult rau si sa nu se intample ceva rau ( dar asta e doar negativistul de mine)
Ma intreb daca ceea ce s'a intamplat a fost o dovada ca nu sunt deloc un om grozav, sau daca a fost pur si simplu o gresala idioata a unui om grozav pe jumatate, o jumatate separata.
Daca am putut sa recunosc ca exista anumite rele in mine, atunci pot recunoaste si ca lucrurile bune din mine, nu ma privesc in totalitate si nu am nici o putere asupra lor.
Ba mai mult, vorbind de influente asupra unei persoane, daca influenta respectiva e reciproca se considera tot influenta? Sau e doar... nu stiu
Si... ca sa postez si un mic fragment din ceva ce inca nu am terminat de scris ( care nu va fi o viitoare postare)
" Imi dau seama cum e sa traiesti pe jumatate. Imi dau seama cum e sa te trezesti dimineata intr-un pat fara scop, pe jumatate adormit, cu o jumatate de cafea bauta, cu o jumatate de raza de soare, cu o jumatate de "tu" care are un scop, o jumatate de " tu" care doarme si o jumatate de "tu" care nu exista. Imi dau seama cum e sa traietsi pe jumatate, daca esti suparat, pe sfert, iar daca plangi...inseamna ca ori nu traiesti deloc, ori traiesti complet. Jumatate din mine, care in timp ce scrie, realizeaza cat de putina si incompleta e, in sevrajul ei continuu dupa cealalta.O jumatate de "eu" care, de cand si'a cunoscut cea dulce adictie , e mai completa decat am fost "eu" vreodata."


Oricum, este 7 dimineata, am vazut 2 filme horror, am terminat un chicken invaders, am baut 2 cafelute si...as mai vrea sa scriu, dar...eh, nu mai e cazul.

PS: Nu, postul nu este despre vreo preferinta sexuala ascunsa ( pentru intrebari gen Papy).

2 comments:

Mada said...

A recunoaste inseamna a realiza greseala facuta, sau partea aia de care nici tu nu iti dadeai foarte bine seama. Nu te ingropa in vina, gandeste-te ca tot raul a fost spre bine:)
Iar fragmentul, ei bine... este genial.:)

Dream Of Mirrors said...

Multumesc mult bai, pentru tot :)